in zilele noastre

ma gandeam zilele astea cu privire la viata pe care trebuie sa o traiasca romanul de rand cu un salariu mediu pe economie sau sa spunem de 800 de lei impozitabili.
am ajuns la concluzia ca dupa ce statul iti ia impozit trebuie sa platesti utilitatile, mancarea, telefoanele, internetul, curentul, apa, caldura si etc ce mai sunt rate bla bla.
cum poate un om sa traiasca cand trebuie sa plateasca cele de mai sus?
cum putem sa ne asteptam ca traiul omului cu darile astea la stat sa se bucure de viata? sa nu isi faca griji pentru ziua de maine?
pe langa alea mai sunt medicamentele, lucrurile pe care nu le planuiesti. nu mai ai butelie, nu merge aia, s-a rupt aia si trebuie reparata, copilul si-a rupt mana etc. etc.
si am ajuns la concluzia ca trebuie sa ne spalam cu apa rece.
trebuie sa ne incalzim cu 5 paturi iarna la minus X grade.
nu trebuie sa ne mai uitam la televizor si sa renuntam la calculator(internet).
trebuie sa stam in casa la lumanare.
trebuie sa mancam numai mamaliga…paine cu sare si cu apa.
nu trebuie sa mai avem telefoane, ne scriem scrisori. aflu ce face persoana dupa 3 zile :)

nu spun ca trebuie sa traim pe planeta asta gratis, desi existenta ar trebui sa fie gratis sau ca totul ni se cuvine si ar trebui sa fie totul gratis. pur si simplu sunt de parere ca pentru cate avem de platit un salariu de 800 de lei pe luna pur si simplu nu este de ajuns ca sa fii om in continuare…
….


nici apa rece nu ma trezeste

nici apa rece nu ma trezeste din visarea asta. as face orice sa ma trezesc! si presimt ca ma voi trezi atunci cand nimic din jurul meu nu va avea sens.
sunt absolut debusolata. as vrea sa pot sa vorbesc despre sentimente si fapte si viata si…
as vrea sa stau pur si simplu si sa vegetez. simt ca nu voi avea nimic de pierdut.
si daca nici apa rece nu ma trezeste crezi ca tu vei reusi?


cand?

cand am uitat sa zambesc?
…cand am inceput sa plang.
cand o sa ma trezesc?
…cand o sa fie prea tarziu.
cand o sa imi dau seama ca fac o prostie?
…cand deja se intampla.
cand am sa te mint?
…cand nu am sa am alta optiune.
cand o sa iti dai seama?
…cand vei intelege.
cand te-am pierdut?
…cand te-am lasat sa pleci.


lipscani, o statia numita “Eternitate”

1. Sta rezemat de peretele pictat si fumeaza nestingherit dintr-o tigara. asteapta de ceva timp acolo. ochii ii sunt obositi, incercanati, si totusi nu da semne ca ar pleca prea curand. daca te uiti la el nu ai da doi bani pe el, serios. geaca neagra roasa de timp sta ca pe gard pe umerii lui ascutiti. blugii mulati si rupti in genunchi parca au vazut sute de concerte rock. pantofii par a fi vazut doua razboaie mondiale. pletele negre ii acopera chipul si nu priveste de jur imprejurul sau. priveste in jos, concentrat pe un singur punct. ma intreb oare daca isi va ridica ochii de jos sa priveasca lumea care trece pe langa el.
2. merg impreuna, brat la brat. ea miroase a levantica, el a tutun. ea ii reproseaza ca au intarziat la mama ei si ca el miroase de parca ar fi iesit dintr-un cazan cu tutun. nu indrazneste sa o priveasca. trage cu ochiul la persoanele din jurul lui. ar fi penibil pentru el ca ceilalti sa auda reprosurile micutei de langa el. da, micuta, ii vine pana la umar si totusi nu ii vine sa creada ca s-a indragostit de ea. se vede pe chipul lui. radiaza si atunci cand il boscorodeste. nu ar fi lasat o buna impresie mamei. ar fi trebuit sa fie mai atent. o opreste brusc si o saruta pentru a o face sa taca. devine moale in bratele lui si zambeste. isi continua drumul.
3. sta singura la o masa din fata unui local. isi bea cafeaua plangand. trebuia sa fie la gara la ora stabilita, dar a intarziat. a pierdut trenul… daca nu s-ar fi certat cu colega de camera ar fi ajuns la timp. stie ca avea dreptate si totusi era in zadar sa se contrazica cu ea. stia ca nu o va da la pace. a plecat val vartej din casa. motivul ei nu era nici pe departe mai bun decat al ei. stia asta! a urcat in primul taxiu in directia gara…insa…
4. acum, ei doi, par a avea o poveste cu totul speciala. anii din spatele ridurilor, parul alb si mersul incet ii fac atat de speciali. trecuti prin viata, tinutul in brate al nepotilor e cel mai de pret dar pe care il puteau primi de la unica lor fiica. ea ii confectionase ceva din lana, o caciulita frumoasa, roz, cu un ciucure in forma de floare. el, o papusa din lemn, cioplita cu mainile lui batrane si obosite de trecerea anilor.
5. isi tinea mainile pe bluza, parca masandu-si abdomenul. oare se putea ca acolo in ea sa existe un suflet pe care mai incolo il va creste? sange din sangele ei! acelasi zambet, acelasi par carliontat. ii placea gandul… fericirea ii disparu imediat de pe chip, se incrunta si isi revenii din visare. nu vor accepta cu siguranta. cum a putut sa riste atata? nu avea nicio solutie, nu avea nicio iesire din asta…

1. inima lui kevin a incetat sa mai bata in timp ce se afla pe bancheta din spate a masinii sale, parcata neglijent la marginea orasului. seringa inca ii atarna in vena.
2. sophie si ryan au fost singurele victime dintr-un accident petrecut de revelion. se aflau intr-o masina plina. soferul era baut. a accelerat la culoarea galbena. sophie a fost proiectata prin parbriz. a murit pe loc. ryan s-a stins in bratele mamei, la spital, dupa ce facu hemoragie intracraniana.
3. magda se grabea spre gara. taxiul care o ducea la gara a fost izbit de un camion care intra pe contrasens dupa ce un biciclist ii taie fata neregulamentar. soferul camionului incerca sa il evite intrand astfel in taxiul magdei. parintii o recunoscusera dupa legitimatia de tren. doar atat!
4. cutremurul veni fara niciun anunt. joshua si stela dormeau la ora intamplarii. casa veche de peste 50 de ani nu rezista cutremurului. au fost gasiti tinandu-se de mana, albi si linistiti.
5. kate nu a gasit o solutie mai buna la varsta ei. o sarcina nedorita, o familie neintelegatoare si viitorul spulberat sub ochii ei au indemnat-o sa isi puna streangul de gat in padurea de langa orasul ei. padurarul i-a gasit trupul firav atarnand la cativa centimetrii deasupra pamantului. niciun bilet nu a fost gasit.

acum ratacesc pe lipscani. de ce lipscani? :) pentru ca sunt sigura ca aici se simt ca acasa.